CÂT DE IMPORTANT ESTE UN SISTEM DE CANALIZARE PENTRU SĂNĂTATEA PUBLICĂ
Marile civilizații sunt clădite pe progres. Conceptul a fost mereu legat de apă potabilă, dar și de canalizare. Complicatele rețele de canalizare de sub orașele mari trebuie curățate și menținute în parametrii de funcționare, în permanență. Datorită sistemului de colectare a apei uzate, dar și a procesului de epurare, omenirea a stopat răspândirea bolilor și a trăit mai bine și mai mult.
Comportamentul oamenilor în această privință a fost unul progresiv. Pe măsură ce au conștientizat că dejecțiile aruncate în stradă au legătură directă cu bolile, și-au schimbat atitudinea.
În secolul al XV-lea, în Brașov trăiau aproximativ 6.000 de oameni. Pe străzile vechiului oraș, se deversa zilnic cam o tonă de excremente și 9.000 de litri de urină. La toate acestea, se adăugau și resturile aruncate de blănari și măcelari. A fost o vreme a mizeriei cumplite și a bolilor care decimau populația.
În vremea lui George Bariţiu, gunoiul şi hoiturile se aruncau sub Tâmpa, iar oamenii îşi făceau nevoile în găleţi, pe care le deversau în aceleaşi şanţuri sau în drum. În curţile celor bogaţi, erau latrine, pe care, după cum spune Sextil Puşcariu, le golea „Mark cel aspru la vorbă, un om mărunţel şi bărbos. Toţi brașovenii îl cunoșteau, căci el avea folositoarea meserie de curăţitor al haznalelor“. Vidanjorul Braşovului lucra doar noaptea. Treaba lui era să transfere dejecţiile în butoaie, pe care le căra cu căruţa, răspândind „un parfum penetrant în tot oraşul, de aveai impresia că e dus la mormânt un doge veneţian“.
