Mizeria cumplită din Londra medievală, provocată de dejecţiile umane care erau aruncate în ape sau chiar pe străzi, a dus în cele din urmă la apariția unui mijloc de evacuare a fecalelor și urinei din casele locuitorilor capitalei Imperiului Britanic. Aşa a început cursa descoperirii vasului de WC.
În anul 1596, Sir John Harrington, ceasornicar de meserie, a dezvoltat prima toaletă funcțională cu părți mobile, numită water closet (W.C.). Closetul includea o valvă mecanică și un rezervor de apă pentru curățarea ei, componente care sunt folosite și astăzi la toaletele moderne. Din păcate, modelul a eșuat din cauza lipsei sistemelor de alimentare cu apă care să îl susțină.
Un lucru mai puțin știut este că nobilul britanic a instalat un vas asemănător la reşedinţa din Richmond Palace a naşei sale, nimeni alta decât regina Elizabeta I a Marii Britanii. Aceasta nu a folosit niciodată toaleta pe motiv că acest obiect făcea prea mult zgomot când trăgea apa.
Odată cu sosirea Revoluţiei Industriale şi avansul tuturor tehnologiilor, vasul de WC s-a apropiat de forma clasică pe care o cunoaştem cu toţii astăzi și s-a răspândit treptat în toată lumea.
În prezent, există sute de tipuri de toalete, dar toate sunt construite după principiile generale descoperite de inventatorii britanici.
