Brașovul secolului al XIX- lea era în continuă dezvoltare, iar sursele de apă potabilă folosite nu mai erau suficiente pentru populația în continuă creștere. Edilii orașului au gândit un plan care avea în vedere extinderea captărilor de izvoare.
Au fost realizate studii preliminare, începând cu anul 1880. După mai multe variante neavizate, a fost aprobat proiectul inginerului – șef al orașului, Christian Kertsch. Acesta propunea aducerea apei din Valea Răcădăului, prin ocolirea Tâmpei și stocarea acesteia într-un rezervor de beton, de 2.000 mc ce deservea Cetatea internă, Brașovul vechi si Blumăna. Au fost captate 77 de izvoare din mai multe cartiere ale orașului.
După finalizarea lucrărilor apeductului, vechile instalații de apă din Schei au fost folosite pentru Baia de abur, de la Eforia școlilor românești și la baia din Țarcul croitorilor.
În 11 decembrie 1892, a fost racordată la rețeaua de apă, ce pleca de la noul apeduct, prima clădire din Brașov. Era vorba despre impunătorul Palat al Pensiilor, actualul Rectorat, aflat pe colțul Străzii Vămii, azi Mureșenilor.
Clădirea a fost construită în stil neorenascentist, cu picturi „sgraffito”, la sfârşitul secolului al XIX-lea, între anii 1881 şi 1885, fiind proiectată de către arhitectul Peter Bartesch. După finalizarea construcției apeductului, în 1893 edificiul primește apă în mod centralizat, o apă filtrată și clorinată.
Pe lângă importanța socială a instituției pe care o găzduia, clădirea era și un punct de reper pentru brașovenii care ieșeau să se relaxeze. Prin fața Palatului Pensiilor, la parterul căruia se afla un local celebru, era amenajată Promenada, ce ținea până la Livada Poștei.
Planurile lui Kertsch au devenit istorie, dar localnicii și turiștii continuă să se plimbe pe lângă această clădire simbolică a orașului.
