La 175 de ani de la nașterea unui poet – luceafăr, la 175 de ani de când izvoarele susură, iar marea e aproape, poeziile lui Mihai Eminescu continuă să farmece, să intrige și chiar să încurce.
Temele liricii sale sunt romantice în totalitate:
- TIMPUL, cu trecerea lui ireversibilă, este favoritul poetului
- COSMICUL, cu multele lui elemente: infinitul, soarele, luna, stelele, luceferii, zborul intergalactic, geneza
- ISTORIA, cu toate ipostazele ei
- NATURA, văzută din mai multe perspective, cea mai importantă fiind fundalul pentru reveria romantică
- DRAGOSTEA, care e când vis, când dezamăgire
După atâta vreme, un asemenea poet a rămas în inimile noastre. Pentru că doar el, prin creația-i splendidă poate trece bariera timpului, poate străpunge infinitul, poate scrie istorie și poate iubi visând:
Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
