Apa uzată este un concept care trezește mereu întrebări sau dezbateri. De cele mai multe ori, el oscilează între două mari abordări: problemă sau resursă.
Iată, pe scurt, cele două viziuni:
Apa uzată – Problemă
Apa uzată netratată, ajunsă în lacuri sau în izvoare, poate conduce la apariţia unor boli grave, cum ar fi dizenteria.
Lipsa epurării conduce la un exces de nutrienţi în apele de suprafață, cum ar fi azotul și fosforul. Odată ajunsă în lacuri, aceasta determină dezvoltarea în exces a unor tipuri de alge care privează apa de oxigen. În consecinţă, peştii şi alte vieţuitoare pier. Acest proces este denumit eutrofizare.
Nămolul obţinut după epurare nu poate fi utilizat ca îngrăşământ în agricultură decât pentru anumite tipuri de culturi, din cauza conţinutului de substanțe poluante.
Apa uzată – Resursă
Procesul de epurare a apei uzate este unul complex şi costisitor. În urma lui, rezultă biogazul care este utilizat în producerea de energie.
Apa uzată epurată ajunge în lacuri, pârâuri şi râuri. Aceasta este redată naturii într-o formă care sprijină dezvoltarea vieții.
Nămolul obţinut în urma procesului de epurare poate fi utilizat la anumite tipuri de culturi ca îngrăşământ, deoarece este foarte bogat în nutrienţi.
