Există un produs pe care îl folosim zilnic și fără de care, cu greu ne putem imagina viața. Este vorba despre banala hârtie igienică. Până la inventarea ei, oamenii au folosit alte metode pentru a-şi menţine igiena, de la frunze și nisip, până la mușchi sau argilă.
Prima mențiune despre hârtia igienică a fost găsită în scrieri chinezești din sec.V d.Hr., iar în sec. XIV chinezii au început să o fabrice în cantități care ajungeau până la 10 milioane de foi doar într-o singură provincie.
Prima hârtie igienică fabricată industrial a fost inventată în 1857 de către americanul Joseph Gayetty. Aceasta era tăiată în coli îmbibate cu extract de aloe, ambalate în cutii. La sfârștul sec.XIX, hârtia ajunge la consumatori sub formă de rolă.
Acceptarea pe scară largă a produsului nu va avea loc, până ce o nouă tehnologie nu a avut nevoie de el. La sfârșitul secolului al XIX-lea, tot mai multe case aveau toalete legate de sistemele de canalizare, iar oamenii aveau nevoie de un produs ce putea fi aruncat în toaletă fără să creeze probleme conductelor. În scurt timp, au apărut anunțuri care promovau hârtia igienică ca pe un produs recomandat atât de medici, cât și de instalatori. Din acest moment, utilizarea hârtiei igienice se răspândește în toată lumea.
În perioada contemporană, hârtia igienică a ajuns să fie folosită și în scopuri artistice. În 2009, japonezul Koji Suzuki a scris o nuvelă care a fost tipărită pe coli de hârtie igienică. O altă curiozitate este organizarea în Statele Unite a unui concursul anual de rochii de nuntă realizate din hârtie igienică, al cărei căștigător este răsplătit cu un premiu de 10.000 de dolari.
Pe perioada campaniei noastre, ne-am propus să abordăm subiecte care au legătură directă cu funcționarea și protejarea sistemului de canalizare. Hârtia igienică intră în această categorie.
Pentru cei care nu știu, hârtia de toaletă este singurul obiect de igienă personală care trebuie aruncat în toaletă!
