Toaleta și canalizarea nu sunt invenții recente. În urmă cu peste 5.000 de ani, în orașul mesopotamian Habuba Kabir se foloseau conducte de apă reziduală , numai că reziduurile, deși erau colectate în locuri special amenajate, ajungeau tot în stradă.
Grecii și romanii erau mari admiratori ai toaletelor. În palatul Knossos, din insula Creta, aristocrații foloseau vase din marmură, la care se trăgea și apa. Pe vremea împăratului Dioclețian, existau la Roma, în secolul III d.Hr., 144 de latrine publice. În aceeași încăpere, câte 20 – 30 de persoane se așezau pe toalete cuplate la un sistem de canalizare bine pus la punct.
În mod surprinzător, Ulpia Traiana Sarmisegetuza, avea sistem de canalizare, fântâni și băi publice pentru cei peste 20.000 de locuitori ai săi.
